duminică, 4 ianuarie 2015

TRATAMENTUL CU SPANZ


Eram preocupata permanent sa ma informez in privinta altor metode de tratament, arzand de nerabdare sa le aplic. Ma consideram intr-o lupta contra cronometru cu un inamic redutabil si invizibil si trebuia sa fiu mai rapida, sa nu-i las timp sa se dezmeticeasca pentru a-si face de cap. Miza era sanatatea. Chiar viata mea. Era si este, ca sa fiu corecta. Pentru ca, indiferent de rezultate, aceasta lupta se va incheia doar odata cu existenta mea pamanteana.

Am citit mult despre doua plante toxice, dar cu virtuti deosebite: marul lupului (Aristolochia clematitis) si spanzul (Helleborus purpurascens).  Cea de-a doua, mai cu seama, deosebit de otravitoare. Din acest motiv, foarte greu de procurat. N-o gasesti in mod curent in magazin, ci doar pe la culegatori. Cu aceasta planta se tine o cura dupa o schema foarte stricta, se pare cu bune rezultate in distrugerea celulei canceroase. Cunosteam teoria conform careia o substanta otravitoare poate vindeca daca este utilizata in cantitati mici. Este cazul clasic al veninului. Nici nu se punea problema sa n-o incerc! N-aveam insa nici cea mai vaga idee de unde as putea face rost de radacina de spanz. Si pentru ca pe una din cutiile cu plante exista si un numar de telefon mobil am decis sa-mi incerc norocul. Auzind despre ce e vorba, domnul de la celalalt capat al firului m-a refuzat politicos intr-un dulce grai ardelenesc. Abia dupa ce i-am furnizat toate informatiile privind schema de tratament si l-am asigurat ca in niciun caz nu voi bea infuzia cu cana, a parut a fi mai induplecat. Am insistat, iar el a cedat intelegand ca trebuie sa ma ajute si mi-a trimis spanzul. Stiam despre cura ca este foarte dura. Citisem si unele marturii ale celor care au experimentat-o. Ea are doua variante: una mai usoara, de adaptare a organismului cu planta si a doua, a tratamentului forte. M-am pregatit sufleteste si am inceput. Schema este stricta si trebuie respectata intocmai. Cu o planta ca asta nu glumesti.

Varianta usurica (de adaptare, in viziunea mea)

Trei milimetri de radacina subtire cat o mina de pix se face pulbere. (Eu o striveam in mojarul de lemn). 250 de mililitri de apa se pun la fiert si cand apa da in clocot se adauga pulberea. Se trage de pe foc, se lasa la racit, dupa care se strecoara si se pune in frigider. Ceaiul se bea la temperatura camerei, astfel:

Ziua 1: 1 lingurita

Ziua 2: 2 lingurite, una inainte de pranz si una dupa pranz

Ziua 3: 3 lingurite, la 3 – 4 ore

Patru zile pauza.

Se mareste doza la 1 centimetru de radacina subtire cat mina de pix.

Se prepara la fel ca la inceput si se iau 4 zile cate 4 lingurite. O lingurita la interval de cateva ore.

Patru zile pauza.

Se mareste doza la 2 cm de radacina.

Se iau 4 zile cate 4 lingurite, una la cateva ore.

Patru zile pauza.

Apoi se mareste doza la 3 cm de radacina. La fel, 4 zile –4 lingurite. Una la interval de cateva ore.

Patru zile pauza.

Nu se mai mareste doza. Eu am tinut inca doua runde a cate patru zile de tratament cu doza de 3 cm, dupa care am facut pauza 2 saptamani pana la intrarea in varianta forte.

Totodata, se poate prepara o infuzie dintr-o lingurita cu varf de spanz facut pulbere la 250 de ml de apa cu care se pot tampona 3-4 locuri de pe corp de 3 ori pe zi (cu precadere zona bolnava).

Nu pot spune ca m-am simtit rau in aceasta perioada. Aveam uneori o senzatie de neplacere in stomac, dar repede trecatoare.

Varianta forte (Valeriu Popa)

Se fierb 2 litri de apa filtrata sau de izvor timp de jumatate de ora. Din apa ramasa dupa fierbere se masoara ¼ litri in care se pun 7 lingurite cu varf de pulbere de radacina de spanz si se mai da in fiert pentru 5 minute. Se lasa la racit si se strecoara prin tifon. Sticla se tine la frigider. Ceaiul se bea la temperatura camerei, astfel:

Ziua 1: 1 lingurita dimineata, 1 la pranz, 1 seara, dupa mese

Ziua 2: 2 lingurite dimineata, 2 la pranz, 2 seara, dupa mese

Ziua 3: 3 lingurite dimineata, 3 la pranz, 3 seara, dupa mese

Ziua 4: 4 lingurite dimineata, 4 la pranz, 4 seara, dupa mese

Si tot asa pana la ziua 20, adica 20 de lingurite dimineata, 20 de lingurite la pranz, 20 seara, dupa mese.

Se face pauza 10 zile, dupa care se reia. Daca apar dureri de cap, tratamentul se intrerupe si se reincepe dupa 2 saptamani.

La varianta dura n-am rezistat decat 4 zile. M-am simtit rau inca din prima zi, iar in a patra ma ridicam din pat doar pentru a merge la toaleta. Greata, voma, scaune diareice dese, migrena insuportabila, slabiciune, deshidratare. Tot arsenalul s-a manifestat. Incercam sa iau ceaiul dupa mese, dar din cauza starii cumplite de rau nu mai existau mesele! Simptomele imi sugerau ca ar fi vorba despre intoxicatie. Mi-am dorit din tot sufletul sa pot merge mai departe. Nu-mi place sa ma opresc la mijlocul drumului. Este o trasatura a mea in general, nu numai in terapii. Sunt un bun subaltern. Intorc pe toate partile problema pentru a-i gasi solutie, admit cu dificultate ca nu se poate. Insa de data asta chiar nu s-a mai putut.

Am pastrat radacina cu greu procurata, cu gand sa reiau tratamentul intr-o zi. Varianta usoara. Sau... cine stie, poate chiar si pe cea dura.

Un comentariu: