duminică, 4 ianuarie 2015

DETOXIFIEREA SI GRESELI LA INTOARCEREA DIN CURA BREUSS


Simptomele de detoxifiere mi s-au parut acum a fi cu mult mai puternice decat la precedenta cura, ele manifestandu-se cu precadere in primele doua saptamani. Am avut bufeuri foarte intense, transpiratii reci si un gen de impulsuri nervoase in membrele inferioare insotite de o nervozitate exagerata, astfel incat in acele minute nu numai ca nu-mi gaseam locul, dar m-as fi catarat pe perete. Era o nervozitate greu de controlat, vecina cu nebunia. Incercam exercitii de respiratie, control mental pe cat posibil, insa imi pareau a fi zadarnice. Noroc ca aceste crize nu durau foarte mult, desi mie mi se pareau nesfarsite. In mai multe randuri am avut chiar frisoane. Era vara si la 40 de grade stateam cu patura pe mine. De asemenea, in 3 sau 4 randuri am avut dureri de cap absolut ingrozitoare. Un handicap cu care am intrat in dieta a fost acela ca nu mai puteam suporta gustul si mirosul de sfecla. De la precedenta cura mi se pusese travers, prin repetare ajunsesem la saturatie. Asa ca acum am redus la minim cantitatea de suc de legume, adica de doua degete intr-un pahar. Dupa aproape o luna n-am mai putut sa-l inghit. Aveam sentimentul ca ficatul meu nu-l mai suporta si ca voi face icter de sila. Am renuntat la el si am baut doar ceaiurile, completand cu un pic de supa de ceapa. Dupa doua zile insa starea de slabiciune s-a accentuat si vrand-nevrand m-am intors la suc. Deci, toate au rostul lor. Pot spune ca in toate cele 42 de zile am avut suficienta energie pentru treburile casnice usoare. Aveam zile mai bune, zile mai proaste si surprinzator pe ultima parte a dietei m-am simtit mai in forma. Ca tendinta generala, privind in ansamblu intreaga perioada, pot spune ca starea mea s-a manifestat de la rau la mai bine. Am slabit 12 kilograme, adica am intrat cu 63 si am sfarsit cu 51. Pierderea in greutate a avut loc numai in primele trei saptamani, apoi in celelalte 21 de zile greutatea s-a mentinut constanta. Si la prima dieta s-a intamplat la fel.

Nici intr-un milion de ani nu vom fi capabili sa intelegem ce inteligenta fantastica dirijeaza intreaga activitate a fiintei noastre. Organismul nu se pune in pericol de moarte cu una, cu doua, asta este parerea mea. Isi consuma toate resursele posibile si apoi, prin parghii doar de el stiute, intra intr-un fel de stand-by. Proband asta nu numai in Breuss, dar si in dietele care au urmat, am inteles de ce prin privarea de hrana este posibila regresia tumorilor. Dupa ce consuma din proviziile firesti, corpul trece la devorarea oricarui surplus existent: tumori, lipoame. De asemenea, prin regimul dur se realizeaza o detoxifiere profunda care declanseaza la cote maxime actiunea sistemului imunitar si initiaza autovindecarea. In plus, energia consumata in  mod normal pentru digestie este utilizata in procesul de insanatosire. Animalele fac asta din instinct, numai omul considera in mod eronat ca atunci cand este suferind trebuie neaparat sa manance ca sa reziste. Cred ca multi dintre noi am avut ocazia sa vedem macar un caine bolnav care zile in sir nu pune gura pe nimic. Contrar impresiei noastre cum ca sfarsitul ii e aproape, dupa o perioada patrupedul se ridica dand semne de insanatosire. 

Intoarcerea din cura este extrem de importanta si doresc sa insist asupra ei. Depozitele corpului sunt probabil minime si ti-ai dori la incheierea celor 42 de zile sa mananci cu doua guri. Ti-e pofta de toate si te rogi sa mai ai zile ca sa apuci sa imbuci tot ce ti-ai dori. Cred ca e nevoie acum de si mai multa vointa. Esti tentat sa ciupesti de ici de colo cate putin, ca doar n-o fi foc. Dar este foc. Eu am simtit pe propria piele. N-am rezistat tentatiei de a gusta din castravetii murati la doar cateva zile dupa terminarea dietei. M-am umflat atat de tare incat aratam de-a dreptul hidoasa. Picioarele erau trunchiuri de copac pe care nu puteam calca. Indiferent de incercarile mele de a elimina lichidele retinute, in starea asta am stat cinci zile. Bineinteles ca nu-mi mai ardea de mancare. Disconfortul general care acompania retentia imi taiase elanul. Stiam ca sunt necesare alte 42 de zile pana sa ajung din nou la o alimentatie normala. Dar ca intotdeauna, practica ne vine de hac. La trei saptamani, cand mancam mai variat, dar destul de usor, am cedat tentatiei de a ma rasfata cu un pic de supa de pui si o bucata de pizza vegetariana. Mare greseala. Am stat cu capu-n WC o noapte si-o zi. Migrena era ceva de neimaginat. Senzatia de rau era atat de intensa incat transpiram din cap pana in picioare ca si cum corpul incerca din rasputeri sa elimine ceva. Nu intelegeam ce ar fi putut sa-mi pice atat de greu si am pus pe seama faptului ca am mancat prea mult. La o saptamana dupa ce mi-am revenit, m-a indemnat aghiuta sa gust un pic de carne de pui de curte. Si am retrait pentru o zi starea pe care nici macar nu apucasem s-o uit. Voma, migrena teribila, transpiratii interminabile. Acum nu puteam incrimina cantitatea, mancasem foarte putin. A fost momentul in care am jurat ca voi fi extrem de atenta pe viitor ce bag in gura si clipa in care am devenit vegetariana austera.

Un comentariu:

  1. As dori sa va cunosc doamna...email meu este gabrielamariabencze@hotmail.com. ..mă confrunt cu o detoxifiere. ..Mulțumesc

    RăspundețiȘtergere