duminică, 4 ianuarie 2015

„A LA GUERRE COMME A LA GUERRE!”


Am stiut din primul moment ca in lupta mea voi apela doar la metodele naturiste. Toata viata am crezut in ele, desi din ignoranta si comoditate am umflat conturile industriei medicamentelor. Imi era mai usor sa apelez la o pastila in cazul unei dureri de cap decat sa ma informez despre un corespondent natural. De asemenea, consideram in mod aprioric ca naturistele isi fac efectul in timp mai indelungat, ori eu vroiam ca durerea sa-mi treaca instant pentru ca eram obligata sa functionez. Iar durerile de cap erau destul de dese si implicit multe pilulele care sa le calmeze rapid. Nu de putine ori insa, rezultatul medicamentelor era contrar asteptarilor. Ele cred ca imi suparau fierea, judecand dupa amarul din gura, si imi declansau migrene ingrozitoare care durau doua-trei zile. Dar n-aveam timp sa studiez fenomenul si repetam la nesfarsit aceeasi greseala.

Acum datele problemei erau total diferite. Era vorba de o situatie exceptionala care impunea masuri exceptionale. Daca in privinta metodelor n-a existat in forul meu interior nicio indoiala, nu acelasi lucru pot spune despre operatie. Am stat mult in cumpana daca sa o fac sau nu. Calea clasica impunea interventia chirurgicala ca fiind imperios necesara. Medicii, dar si cunostintele, erau de parere ca riscurile de inaintare a bolii sunt mult mai mari cand nu recurgi la ea. Chiar eu in mod rational consideram cumva ca nu poate fi rau sa inlaturi o zona deja bolnava. Am incercat sa ma informez cat de mult posibil pentru a putea decide in cunostinta de cauza. Am inventariat cele mai bune posibilitati privind medicii si spitalele unde as putea face interventia si am discutat de principiu cu persoane care sa ma sprijine in eventualitatea in care hotarasc in sensul asta. Nopti in sir m-am rugat sa imi apara in vis un semn din care sa inteleg pe ce cale sa apuc. Dimineata nu reuseam sa deslusesc vreo semnificatie, insa auzeam vocea interioara din ce in ce mai puternica opunandu-se operatiei. Imaginar nu reuseam sa ma integrez in peisajul spitalului, se impotrivea si mintea si inima. Si spre surprinderea tuturor, am ales sa-mi ascult instinctul cu orice risc.

Regulile de baza ale acestui razboi au fost de la inceput:


-         Informarea temeinica in privinta tuturor terapiilor alternative


-         Aplicarea lor pe rand sau concomitent, daca este posibil


-         Renuntarea totala la medicamente


-         Alimentatie sanatoasa pe cat posibil si complet nesarata pentru a nu da apa la moara hipertensiunii


-         Lupta permanenta  cu propriile apucaturi proaste (mancatul pe fuga, insuficient mestecat, fierbinte)


-         Modificarea atitudinii fata de problemele cotidiene (enervare si stres din orice fleac)


-         Viata activa, rugaciune, optimism, incredere in victorie


Am schimbat pentru un an mediul urban stresant cu o viata mai tihnita in afara orasului. Mi-am redus la minim activitatea, dar si contactul cu cunoscutii. Aveam nevoie de timp si liniste sa ma ocup de tratamente, pentru ca vindecarea devenise prioritatea prioritatilor. Cei din jur, chiar manati de bune intentii, te pot tracasa cu ingrijorarea lor excesiva. Nu te astepti la o altfel de reactie cand sub ochii lor pierzi 7 kg intr-o saptamana! In ce ma priveste, atunci cand sunt convinsa pana in maduva oaselor de un lucru, nimic nu ma poate abate din drum. Deci, sa ma destabilizeze n-ar fi fost cazul, dar sa ma enerveze, da. Prima data cand am tinut Breuss, am simtit scepticismul celor de langa mine manifestat agasant la un moment dat. Auzeam deseori:”Stii bine ce faci?”, „Cred ca te pui in pericol”, „Parerea mea e sa renunti daca te simti rau”. Chiar daca nu-l fac pe cel in cauza sa renunte, in orice caz nu-i aduc vreun beneficiu. De aceea sunt de parare ca dietele severe trebuie tinute oarecum prin izolare de cei din jur, iar persoanele cu care trebuie obligatoriu sa intri in contact sa fie pozitive, informate sau macar sa manifeste incredere in actul respectiv si in puterea celui care si-l asuma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu